Festivalului International de Teatru „Necunoscuţii de lângă noi”

In timp ce presedintele polonez Lech Kaczynski se prabusea cu avionul la aterizarea pe aeroportul din Smolensk, în Rusia, pe 10 aprilie, cea de-a treia editie a Festivalului International de Teatru „Necunoscuţii de lângă noi” se deschisese, deja, in data de 8 aprilie, în Sala Mare a Teatrului Polski din Poznań, cu spectacolul „Boala familiei M”, de Fausto Paravidino, pus in scena de Radu Afrim de la Teatrul Naţional din Timişoara. ICR-Varşovia a sustinut prezenta, la Poznań, a productiei Teatrului Naţional din Timisoara, cea care a adus in Romania premiul cultural „Europa”, acordat de KulturForum Europa.

„Festivalul Internaţional de Teatru „Necunoscuţii de lângă noi” este un proiect ambiţios, iniţiat de Teatrul „Polski” din Poznań, care îşi propune să prezinte spectacole ce iau în discuţie probleme actuale în ţările din spaţiul est-european. Tema actualei ediţii a fost „sfânta familie”.

În cadrul Festivalului, care s-a desfăşoarat între 8 şi 11 aprilie, au mai fi prezentate piese ale Teatrului Schaubühne Berlin din Germania, Teatrului Štátne Divadlo Košice din Slovacia, Teatrului Vilna Scena din Kiev, Ucraina, Teatrului „Juliusz Słowacki” din Cracovia, Teatrului „Stefan Jaracz” din Łódź şi Teatrului Współczesny din Szczecin.”

Radu Afrim si “Boala Familiei M”

„Ai văzut ultimul Afrim? E genial!“ „Băi, eu pentru ăsta nu m-aş duce nici pînă la Ploieşti!“ Sau: „Am auzit că vine Afrim şi la noi!“ „Du-te, dom’le, de-aici, nu vine ăla la noi!“. „Ştii cu cine mi-ar plăcea să repet? Cu Afrim!“ Sau: „Fugi de-aici! Am auzit că te scoate din minţi!“.
Sînt cîteva dintre reacţiile posibile, reale, declanşate la auzul numelui lui Radu Afrim. Reacţii care arată că unii îl divinizează, că alţii îl detestă, că actorii speră să lucreze cu el, că directorii de teatre (unii) se tem că le va bulversa instituţia, dar că, în final, toată lumea vorbeşte despre. Promotor declarat (şi foarte eficient) al autorilor şi textelor contemporane, Radu Afrim a reuşit ca, în numai cîţiva ani de „galere“ estetice, să sară din categoria rebelilor controversaţi în aceea a brandurilor consacrate. „Galerele“ lui estetice au însemnat răzvrătirea împotriva formulelor tradiţionale,
Citeste tot pe Observator Cultural

Spaţiul în care se joacă noul spectacol “Boala familiei M” al Teatrului Naţional din Timişoara e un fost manej imperial şi fostă sală de sport. Va deveni teatru adevărat, pentru că Naţio­nalul l-a obţinut pentru 49 de ani, dîndu-i numele Sala 2.
Spaţiul în care se joacă noul spectacol “Boala familiei M” al Teatrului Naţional din Timişoara e un fost manej imperial şi fostă sală de sport. Va deveni teatru adevărat, pentru că Naţionalul l-a obţinut pentru 49 de ani, dîndu-i numele Sala 2.
Regizorul Radu Afrim, venind la Timişoara cu piesa tînărului dramaturg italian Fausto Paravidino, “Boala familiei M”, tradusă de Alice Georgescu, a profitat de ocazie, folosind sala pînă la începerea în toamnă, aici, a renovărilor. Locul l-a ajutat să dea creaţiei scenice o altă dimensiune decît ar fi avut-o pe o scenă adevărată. E şi o poezie “citită” altfel.
NATURAL. Jumătate din lumina necesară spectacolului este naturală.
Citeste tot pe Jurnalul Național

si inca si mai mult citeste pe regizorcautpiesa.ro