GUVERNANŢII SUNT DOAR PROŞTI SAU SUNT ŞI TICĂLOŞI?
Pe vremea lui Ceauşescu, artiştii erau oaza noastră de libertate. Şi de rezistenţă. Erau o delectare. Fabuloşi. O generaţie de aur, care mi-a încântat copilăria şi adolescenţa. Una din primele mele amintiri se leagă de teatru. Eram foarte mică şi îmi amintesc că stăteam înmărmurită şi priveam pe scenă, din primul rând. La teatru am aflat, prima dată-n viaţă, că şi bărbaţii plâng. Prima piesă de teatru din viaţa mea s-a numit “Heidelbergul de altădată”, cu Florin Piersic şi Ilinca Tomoroveanu. Şi nu cred că aveam patru ani.
Am fost uluitor de cuminte şi de atunci, ai mei m-au tot luat. Din liceu, am început să merg cu puştimea. Sau cu prietenii mai mari. Erau perioade în care vedeam şi trei spectacole pe săptămână.
După decembrie 1989, giuvaerurile generaţiei de aur au început să se ducă, unul după altul, într-un ritm galopant. Au fost ani în care au dispărut nume de 24k. Deja începuseră să fie uitaţi şi trăiau în sărăcie. Dar aveau deopotrivă mândria şi smerenia de-a nu se plânge.
Pino Caramitru, prin UNITER, le-a mai îndulcit condiţia materială, cu pensiile pentru artişti. Şi le-a onorat devotamentul prin “Oscarurile” naţionale, instituite inclusiv prin contribuţia Fundaţiei Principesa Margareta a României.
Altfel, autorităţile nu i-au băgat în seamă pe marii noştri artişti decât atunci când a fost vorba să se dea în spectacol cu ei pe la vreo aniversare, ca să ciupească procente pe spatele celebrilor sărbătoriţi. În restul timpului, ignoraţi.
Ne-au părăsit, din 1990 încoace, minuni artistice ca Silvia Popovici, Gina Patrichi, Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, George Constantin, Ştefan Bănică, Vasile Niţulescu, Gheorghe Cozorici, Vistrian Roman, Horia Căciulescu, Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Coca Andronescu, Vasilica Tastaman, Dem Rădulescu, Ştefan Tapalagă, Clody Bertola, Petre Gheorghiu, Adrian Pintea, Florian Pittiş, Mihai Mereuţă, Ernest Maftei, Ovidiu Iuliu Moldovan, Colea Răutu, Ioan Fiscuteanu, Ilarion Ciobanu, Ştefan Iordache, Dina Cocea. Să fiu iertată pentru omisiuni. Poate mă ajutaţi să le remediez.
Genii ca ei în America au averi de sute de milioane de dolari. Dacă Mel Gibson ar şti că tot ce a avut o somitate ca Ştefan Iordache a fost o căsuţă la ţară şi trei pisici, şi că o zeiţă ca Maia Morgenstern locuieşte la bloc, ar zice că suntem un popor ingrat. Şi e puţin zis.
Iar mass media, de regulă, nu pomenesc de ei decât atunci când se duc. Sau ocazional, la câte un premiu a cărui relatare aduce rating.
Alexandru Arşinel declara după moartea lui Ştefan Iordache, că “se face marea adunare în cer” şi “în curând va fi un mare spectacol acolo”.
S-au dus foarte mulţi, dar bucuria este că încă şi mai mulţi din generaţia de aur sunt încă printre noi, şi avem şansa să ne răscumpărăm păcatele faţă de cei pierduţi, preţuindu-i suplimentar, şi arătându-le iubirea şi recunoştinţa noastră celor rămaşi.
Foto: Sorin Radu
Olga Tudorache, Ion Lucian, Radu Beligan, Constantin Codrescu, Marin Moraru, Ion Besoiu, Tamara Buciuceanu, Carmen Stănescu, Monica Ghiuţă, Rodica Tapalagă, Matei Alexandru, Mircea Albulescu, George Dinică, Ştefan Radof, Alexandru Repan, Irina Petrescu, Draga Olteanu Matei, Coca Bloos, Daniela Anencov, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Mitică Popescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Iurie Darie, Anca Pandrea, Valeria Seciu, Dorel Vişan, Valentin Uritescu, Mişu Fotino, Ion Marinescu, Virgil Ogăşanu, Sebastian Papaiani, Adela Mărculescu, Florin Zamfirescu, Mihai Mălaimare, Horaţiu Mălăele (autor al caricaturii cu Horia Căciulescu, de mai sus), Tora Vasilescu, Tamara Buciuceanu Botez, Dumitru Rucăreanu, Jean Constantin, Nicu Constantin, Sergiu Nicolaescu, Constantin Diplan, Ştefan Sileanu, Costel Constantin, Ion Marinescu, Ioana Bulcă – minunata golancă din Piaţa Universităţii care mătura dimineaţa piaţa cu târnul (mătură din vreascuri), Sanda Toma, Claudiu Bleontz, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Maria Ploae, Carmen Galin, Ruxandra Sireteanu, Luminiţa Gheorghiu, Cristina Stamate, Cristina Deleanu, Iarina Demian, Anda Caropol, Ion Siminie, George Motoi, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu, Dan Chişu, George Mihăiţă, Cezara Dafinescu, Carmen Tănase, Magda Catone, Şerban Ionescu, Şerban Vasilescu, Eugen Cristea, Gheorghe Visu, Vladimir Găitan, eternul Florin Piersic. Liliana Tomescu, o minune de actriţă pe care o urmăream în copilărie la Nottara, îşi trăieşte senectutea fericită în Suedia, alături de soţul şi căţelul ei. Chiar nu o poate invita cineva pentru un spectacol, pentru un remember?
Florin Călinescu e atipic, el a devenit, totodată şi om de afaceri cu succes. Pe care i-l urez în continuare.
Şi mai avem minuni de artişti care sunt staruri printre elitele teatrului şi cinematografiei mondiale, ca Ion Caramitru, Marcel Iureş, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Medeea Marinescu. Generaţia ultimei menţionate este, poate, chiar ultima autoasumată după modelul maeştrilor, pentru performanţă artistică, nu pentru producţie comercială.
Sigur că nu se poate generaliza, şi sigur că există şi printre cei tineri şi foarte tineri actori cu aspiraţia performanţei artistice. Regula, din păcate, nu o fac ei. Ci o fac cei care au urmat ATF pentru a se lansa în showbiz. Doritori de afirmare rapidă şi – ceea ce nu-i deloc de blamat, dimpotrivă, dar depinde şi ce eşti dispus să faci pentru ei – de mulţi bani câştigaţi rapid. Aspect deplorat de Ştefan Iordache şi unul din motivele pentru care s-a delimitat de starea de fapt actuală.
Un rol epocal într-o piesă de teatru sau într-un film îi aduce protagonistului un câştig material infim faţă de ce câştigă pe lună o fâţă de showbiz. Şi din păcate, publicul manelizat a contribuit şi continuă să contribuie la deprecierea artei spectacolului până la show grotesc, vulgar, pornografic, chiar.
Dar nu-i singurul motiv de marginalizare a valorilor. Dragoş Pâslaru, artist minunat, tată de familie şi amic al meu drag din Piaţa Universităţii, s-a călugărit după mineriada din iunie 1990, când a fost bătut bestial şi arestat. De ce a fost martirizat? Pentru că Securitatea a difuzat fotografii cu el în rolul lui Horia Sima. Dovada – nu-i aşa? – că e legionar. Îi mai lipsea steagul verde despre care abera preşedintele instigator Ion Iliescu.
Când vom învăţa să ne preţuim valorile, din toate domeniile, mai înainte de a ne părăsi, într-un fel sau altul?!
Scriam toate acestea în zilele de după ce l-am pierdut pe Ştefan Iordache. Şi am ţinut mult draftul, tot ca un fel de ingratitudine, pentru că au fost multe evenimente, perioada electorală, apoi cea post-electorală şi au fost priorităţile politice. Pentru ca acum demagogii care au aruncat cu promisiuni în populaţie mult mai deşănţat decât Ceauşescu în 20 decembrie 1989, să se întreacă în măsuri restrictive, de plafonare comunistoidă şi de discriminare a valorilor. Diavolul păzitor al lui Stalin jubilează.
Exterminarea elitelor prin ordonanţa Guvernului Boc-Geoană privind interzicerea cumulului pensiei cu alte venituri loveşte frontal în artişti. Care sunt revoltaţi. Şi trişti. După ce că au o condiţie materială precară, mai sunt şi scoşi din circuitul artistic, deşi geniul lor e inepuizabil şi în ei suferă roluri nejucate. Poate ca să moară de tristeţe. Tristeţea că nu mai au cum să joace. Şi pasivitatea noastră, că acceptăm să fim privaţi de una din cele mai nepreţuite şi accesibile bogăţii: arta teatrală.
Actorii şi toate categoriile discriminate flagrant prin această ordonanţă e cazul să se solidarizeze – acum e momentul liderilor sindicali verticali, oare mai există în România? Iar UNITER să le asigure asistenţa juridică şi toţi să dea în judecată Guvernul Boc, pentru ordonanţa ilegală şi anticonstituţională: pensia este un drept câştigat, în calitate de contribuabil şi nu poate fi retras, iar dreptul la muncă şi la liberă opţiune pentru un domeniu de activitate nu poate fi limitat.
La fel şi retragerea unor plăţi compensatorii este ilegală, de două ori: pentru că o ordonanţă nu poate anula o lege şi pentru că un act normativ oricum nu este aplicat retroactiv. PNL a sesizat Avocatul Poporului, care a sesizat Curtea Constituţională, pe motiv de încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale – dreptul la muncă şi dreptul la proprietate (din care fac parte pensia şi salariul).
Oricum, cei dintre actori care au susţinut impostura portocalie şi pe Băsescu personal au avut ocazia amară să se lămurească. Pe vremea în care Băsescu frecventa bordelurile, artiştii pe care el azi îi dispreţuieşte îşi riscau libertatea pentru a ne ajuta să nu ne sufocăm în timpul dictaturii comuniste. Printre care Victor Rebengiuc, de care Băsescu a făcut mişto, în faţa magistraţilor de la CSM. Probabil pentru că a invocat Justiţia.
UPDATE. După şedinţa de guvern de azi, premierul Boc şi ministrul Marian Sârbu au susţinut un briefing de presă în care au anunţat că menţin OUG şi au pus în centru ceea ce în mod evident constituie tema electorală a preşedintelui Băsescu pentru un nou mandat: lupta de clasă. Argument prin care au negat, fără nici un temei legal, faptul că ordonanţa imbecilă încalcă flagrant Constituţia. Guvernul aflat în lesa Cotrocenilor speră că indicaţiile preţioase pe care le-a dat ieri la CSM preşedintele Băsescu vor influenţa decizia Curţii Constituţionale. Oricum, ceea ce n-a spus Boc este că demnitarilor li se permite cumulul între pensie şi salariu. Excepţia pe care n-a observat-o Băsescu, poate de nervos că trecuse mult de ora prânzului şi încă nu băuse nimic.
ARTISTII ROMANI & ARTA LOR 
